Cum să nu iubești elefanții?

Păi, nu ai cum. După ce o să iți povestesc un pic despre ei, sunt sigură că o să aud un „aww” de la tine. Eu m-am îndrăgostit iremediabil de ei, mai ales după ce am aflat cât sunt de speciali. Elefanții au o memorie incredibilă. În afară de oameni și neamul de maimuțe, sunt cele mai inteligente mamifere. Pe langă asta, sunt creaturi sociale: plâng, râd, se joacă si nu își uită prietenii niciodată. Știai că fac ceremonii de reîntâlnire atunci când un prieten se reîntoarce în grup după mai mulți ani?

Sunt creaturi empatice care iși exprimă compasiunea. Dacă un elefant este trist, ceilalți din jurul lui devin și ei triști, fenomen cunoscut ca și „contagiune emoțională”. Mai mult decât atât, se duc să-l mângâie și să-l îmbrățișeze cu trompa. Aww!

În timp ce alte animale când se privesc în oglindă, se uită în spatele ei, crezând că e alt animal, elefanții sunt conștienți de faptul ca e doar reflexia lor. No offence, dogs!

O zi cu elefanții

Acum să îți împărășesc experiența mea de o zi cu aceste creaturi minunate.

Am mers aproape 2 ore din Bangkok până în Kanchanaburi, unde se afla sanctuarul cu elefanți numit „Elephants World”. De ce sanctuar? Pentru că oricât de interesant ar părea să călărești un elefant, eventual stând pe un tron, nu este deloc etic. Unu, pentru că sunt torturați de mici ca să accepte oameni pe spatele lor și doi, pentru că greutatea mare de pe spate are efecte dăunătoare, în timp asupra sănătății elefanților.

Elefanții au o istorie în a fi abuzați, atât în turism cât și în alte scopuri, cum ar fi căratul lemnelor prin pădure sau în locuri greu de ajuns cu mașina. Însă adevărul despre cum sunt tratați elefanții a ieșit la iveală și din ce în ce mai puțini oameni ajung să fie părtași la suferința lor.

De aceea au apărut în Thailanda multe sanctuare care salvează elefanții, aducându-i într-un loc unde își pot găsi liniștea și vindeca sufletul.

Motto-ul acestui loc era: „Noi lucram pentru elefanți, nu ei pentru noi.” Și asta am și făcut. Voluntariat. I-am hrănit, i-am spălat, i-am mângâiat și iar i-am hrănit, de vreo cinci ori am auzit de la ghid: „Și acum să hrănim elefanții!” Se pare că mănâncă 250 kg pe zi, de la banane și mango până la frunze și rădăcinoase.

Naiva de mine! Am crezut că un portbagaj de banane mă va ajuta să îmi fac mulți prieteni urechiați. Nope! A fost doar o gustare pentru doi dintre ei.

 

 

Am mai aflat de la ghid că fiecare elefant ascultă doar de un singur om, acela fiind „mahout-ul”. Așa se numește persoana care are grijă de el mereu. Doar el poate interveni in caz de vreo ceartă între elefanți.

Un moment programat pe ordinea de zi era observarea elefanților în timp ce se joacă în nămol. Numai că acesta e un ritual de al lor pentru a se răcori pe vreme călduroasă iar 30 de grade pentru ei erau cam friguroase. Unul mai curajos a testat nămolul cu piciorul și a zis: „Nope!”. De la baie nu au scăpat. Au stat cuminți. Le-a plăcut mult.

Am avut ocazia să văd și să interacționez cu elefanți de la 7 la 87 de ani. Unii erau prietenoși, alții mai puțin. Însemnați cu frânghie roșie la gât, unii erau considerați periculoși. Nu au putut trece peste ce au pățit, pierzându-și increderea în oameni. Noi la rândul nostru trebuie să compensăm cu iubire și cu sprijin pentru locuri ca acesta, unde munca de voluntariat este motorul organzației.

Tips & Tricks

1. Nu te îndrepta niciodată singur spre un elefant! Mai ales alergând.

2. Stai în lateral, nu în spate sau în față.

3. Ia banane cu tine dacă vrei să iți faci prieteni pe viață.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *